emillia

Articol publicat in: Divertisment, Educatie, Familie

Mezina se intoarce de la scoala foarte bucuroasa.
-Am luat la concursul de romana 80 de puncte.
-E cam putin,nu cred sa fi castigat? intreb eu curioasa.
-N-am castigat, dar in schimb sunt prima dintre ratati.
-Cum adica dintre ratati?
-Apoi dintre cei, care n-au obtinut suficiente puncte,ca sa mearga la olimpiada. Nu mi-au ajuns doar cinci puncte.
-E ca si cum te-ai bucura, ca ai intarzieat la tren doar cu cinci minute, zic eu dezamagita.
-Dar mai am o veste buna. Am cumparat astazi de la Maria cu doi lei o bucatica de aur. Doar cu doi lei!
Ca sa n-o sperii, o intreb cu intonatie cat mai nepasatoare, de unde a luat Maria aurul.
-Maria a cumparat-o de la Gabi.Dar Gabi a gasit-o intr-o mina de aur, cand a fost in excursie. Adica nu e chiar aur, dar contine aur, sa ti-o arat.
-Mi se pare ca e o pietricica.
-Nu, e bucata de roca din mina de aur, si vezi ca sclipeste ceva? E aur!
-Bine, fie.Dar de unde ai luat bani? incep eu sa descos partea a doua.
-Am vandut mielutii cei mici din plastic.
-Unde i-ai vandut? Cumpara cineva jucarii vechi? ma mir eu.
-La scoala. S-au vandut ca painea calda. Pacat ca i-am dus pe ceilalti la reciclare…
-Si cine totusi i-a cumparat?
-Adriana a cumparat doi, Marius doi si Iulia doi cu cate 20 de banuti fiecare.
-Puteai sa-i daruiesti mai bine, ca sunt prietenii tai.
Aici intervine taica-sau, care asculta si el discutia.
-Ia, te rog sa nu descurajezi copilul. Insfarsit avem si noi in familie o fire mai practica, si eu chiar ma bucur. Bravo, vino la taticu sa te pup.
-Dar ceilalti un leu si patruzeci de unde i-ai luat? preiau eu cercetarile.
Incurajata de dorinta arzatoare a lui taica-sau de a mai afla cum a mers businessul, zice ,c-a mai vandut niste lucrusoare, care oricum nu trebuiau la nimeni.
-Bravo, sa stii ca-mi place.
-Asa si stieam, ca n-o sa te superi, taticule, ca oricum nu-ti mai trebuiau butoanele cele de manseta.
Schimbarea la fata e insotita de o pauza de liniste profunda. Cu glas ragusit:
-Mi-ai vandut butonierele cu un leu si patruzeci de bani?
-Nu, taticule, zice sperieata,cu doi lei. Patruzeci de bani mi-au mai ramas.
-Butonierele mele de aur le-ai dat pe doi lei?
-Nu stieam ca-s de aur. Mi-a zis mama ca acum nu le mai porti.
Simt ca e timpul sa intervin.
-Te rog eu, Cristina, sa ma intrebi alta data cand iei lucrurile noastre. Cui ai vandut butonierele?
-Lui Gelu…Dar pot sa le schimb maine, ca mai am un mielut acasa, ca mieluti au vrut toti colegii, dar nu mai aveam.
Taica-sau abia stapanindu-si glasul :
-Daca n-o sa vrea mielutul, propune-i trotineta ta.
A doua zi totul s-a rezolvat in modul cel mai favorabil pentru toti.
Prin mai multe combinatii, ca Gelu intre timp schimbase butonierele cu un bacugan si un abtipild de la Costi.
Costi le-a schimbat cu Elena pe un disc, dar de la Elena le-a recuperat insfarsit Cristina, dandu-i in schimb un calendar cu Hannah Montana si ultimul sau mielut.
Nu degeaba sunt atat de populare detectivele. Din cea mai mica investigatie am aflat o multime dea lucruri, care preocupa mintile copiilor nostri.
Si ce mi-a placut in aceasta istorie, e ca mielutul, vechi ca lumea, inca e mai popular totusi decat bacuganul.
Dar nu se prea gaseste.

Share on Facebook