Freezing rain
În luna noiembrie al anului 2000 se întâmpla acelaşi fenomen în nordul Republicii Moldova. Acum a căpătat şi o denumire englezească – freezing rain. Noi nu ştiam cum se numeste. Lumea spunea că e chiciură.
Ploua mărunt, picăturile îngheţau îndată ce se aşezau pe copaci, garduri acoperişuri. În câteva zile ţara s-a transformat în una de poveste. Plante, garduri, maşini, totul în jur era îmbrăcat în gheată. Câteva zile am trăit în acest vis fermecător, admirând şi făcând poze. Totul era minunat. Orice firicel de iarbă, fructe, frunze rămase în pomi, maceşi – au imbrăcat haine de cleştar.
Unele lucruri, absolut lipsite de aspect estetic căpătaseră un farmec impunător, înnobilate de acest veşmânt cristalin. Gardul din plasă de sârmă, hamacul uitat în grădină, legat de doi nuci, frânghiile de rufe, căpătaseră relief, valoare, pentru prima şi ultima dată în existenţa lor transformându-se din lucruri utile în obiecte de admiraţie.
Era incredibil de frumos. Încântaţi, toţi vroiau să imortalizeze minunea, faceau poze.
Pe urmă povestea a început să se rupă cu trosnituri înspăimântătoare.
Prima am auzit-o în dimineaţa a treia a poveştii. Abia ne trezisem, când am auzit o pocnitură puterică. Am ieşit ingroziţi afară. Căzuse antena de televiziune peste acoperiş. Deodată am mai auzit un trosnet scurt, dar puternic. Chiar sub ochii noştri un păr gros, care avea peste o sută de ani, şi care nu îl puteau cuprinde cu braţele doi oameni maturi, s-a desfăcut în bucăţi şi crengile lui, sub povara gheţii, s-au înfipt în pământ la câţiva paşi de noi.
Peste câteva zile in păduri au ramas doar tulpinile rupte, ca nişte ţepuşe ascuţite, cu coroanele copacilor căzute la pământ. Câteva zile auzeai numai pocnituri din toate părţile.
Pe urmă am rămas fără electricitate. Stâlpi de înaltă tensiune, cabluri, sârme – toate la pământ.
Au urmat multe săptămâni de iarnă fără lumină, apă, căldură.
Cei mai defavorizati erau locuitorii blocurilor. După această iarnă la mulţi le-a încolţit gândul să coboare de la etaj in curte, cu o fântână şi neapărat undeva sa-şi facă o sobă cu lemne.
Ce bine ar fi să învătăm din greşalele altora. Dar din păcate nu învătăm nici din ale noastre…
